Organizatia de femei PSD Brasov

DRAGOBETELE

Dragobete

  24 februarie                ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR LA ROMÂNI

 

Dragobete, fiul Babei Dochia, un tânăr îndrăzneţ, frumos şi năvalnic, era simbolul tinereţii la vechii români, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. Se spune că Dragobete s-a căsătorit împotriva dorinţei mamei lui. Aceasta, pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar, chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul ei iubit, a început să plângă.

 

Impresionat de durerea fetei, Isus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Aducând lâna acasă, soacra, auzind povestea fetei, a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul drumului şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat: pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum, ningea şi totul începuse să îngheţe… Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stână de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc, ce se leagă cu sărbătoarea Mărţişorului, cu firul său de lână alb-roşie…

De Dragobete, fetele şi băieţii se îmbracă în haine de sărbătoare şi pornesc în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Fetele strâng în această zi ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le pun la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, când le aruncă în ape curgatoare, să le aducă noroc la măritiş. Venind de la cules de flori, băieţii aleargă după fetele pe care le iubesc, ca să le prindă şi să le sărute, strigând: “Dragobetele sărută fetele!”

În dimineaţa zilei de Dragobete fetele şi femeile tinere strâng zăpadă proaspătă, “zăpada zânelor”, o topesc şi se spală cu apa astfel obţinută, pentru a avea părul şi chipul mereu frumos, proaspăt şi atrăgător, alteori apa e folosită pentru diferite descântece de dragoste.

De obicei tinerii, fete şi băieţi, se adună mai mulţi la o casă, pentru a-şi “face de Dragobete”, fiind convinşi că astfel vor fi îndrăgostiţi întregul an, până la viitorul Dragobete. Această întâlnire se transformă, adesea, într-o adevărată petrecere, cu mâncare şi băutură. În ziua de Dragobete, oamenii mai în vârstă trebuie să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrifică animale, pentru că astfel s-ar strica rostul împerecherilor.

Dragobetele trebuie ţinut cu orice preţ: cine nu  face cumva Dragobetele, nu se va putea îndrăgosti în anul care urmează, în plus, e un semn rău. Se spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit tot anul de boli şi febră, iar Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat!

DRAGOBETELE, numit uneori şi DRĂGOSTIŢELE e o frumoasă sărbătoare tradiţională românească a iubirii şi renaşterii naturii, unică în lume, mai încărcată de semnificaţii decât mai cunoscuta Valentine’s day. De Dragobete iubim româneşte!

Lasă un răspuns

Do NOT fill this !

Page 1 of 11